Guvernul și-a înnoit jurămintele cu Iohannis

Mi se pare că Iohannis a devenit, un pic-un pic, manierist. La fiecare învestitură semestrială (rotativă) a vreunui cabinet PSD, brevetează alt stil de țopăială.

Anul trecut, când cu Tudose, ne-a vorbit despre „țopăiala fiscală”. Astăzi, la înnoirea jurămintelor, a consacrat „țopăiala guvernamentală”. Habar n-am ce-o mai fi și la vară… Mai mult ca sigur, va lua în tărbacă „magistrala țopăiala juridică”… Și în decembrie? În decembrie, vom țopăi criogenic, cu facturile-astea, ale eșecului.

Până atunci, avem guvern nou. Ciudat, dar nou.

Inspirat de gestul omenos al președintelui, care i-a mai dat o șansă PSD, Kelemen a oferit și el încă una, azi, cu sec!

Din cauza efortului de a-l susține, constant, pe Dragnea, lui Pambuccian i-a sărit o vertebră din coloană. Îl târau vreo doi, prin Parlament, ca pe însetatul deșertului, disperat să nu piardă votul cu bile.

Cum spuneam, guvern nou, scos la vopsea cu minoritățile. Curios guvern.

După vot, Dăncilă nu prea a vrut să răspundă întrebărilor presei. I s-a părut prea devreme, iar ea e pe fus european. Singurele certitudini: „Nu vom introduce alte taxe” și „Săptămâna viitoare dispare D600″. Sigur? Sigur!

Și, totuși, Teodorovici, ministrul MFP, pare mai la ralanti. Zice doar că „încearcă o soluție normală, logică, chiar prin comasarea declarației 200 cu 600″.

Dar ce încredere să mai ai în logica și normalitatea lui Teodorovici, care, întrebat fiind dacă s-a lăsat convins de Patriarh să renunțe la impozitarea veniturilor BOR, omul a răspuns în extaz: „Prea Fericitul poate spune ce crede, eu îi spun ce știu și aplic ce trebuie. (…)El se inspiră din ceea ce spun eu. Sunt o sursă de inspirație pentru Patriarh”. Sigur, aici, în acest loc, îți poți face de la una la trei cruci, așa cum și-au făcut miniștrii lui Dăncilă, la Cotroceni – fiecare în legea lui.

Acolo, cel mai tare m-a speriat uitătura lui Ivașcu, de la Cultură. Omul era așa de supărat pe noi, încât nici n-a mai vrut să audă de poporul român. Când a citit jurământul a luat-o pe potecuță: în loc de „Jur să-mi dăruiesc toată puterea și priceperea pentru propășirea spirituală și materială a poporului român” pe om l-a luat valul și a spus că el își dă puterea pentru propășirea spirituală și materială a poporului Lui. Dumnezeu știe care o fi ăla, ce norod o fi, ce oameni…

Asta l-a uluit până și pe președinte: stăteau și se uitau unul la altul, inerți. Bestial!

Șocat, spiritul Patriarhului, Orlando Teodorovici, o luase și el, brusc, din loc, spre Iohannis, cu jurământul nesemnat. Și atunci, i-a spus o voce de ce venise de fapt: „Semnează!”. „A, da! – zice Inspirația divină -, să semnez! N-am mai fost de mult la Cotroceni…”. Da? Ministru vechi, domnule, vechi, ce mai!

Carmen Dan, ce să zic, la post. Vigilentă. Cum trecea prin fața ei vreo tânără demnitară, cum o lua la măsurat, de sus în jos și retur. Atentă la detalii, la linie, la model… Ochi de secretară. Doar la text s-a-ncurcat. Puțin, nu mult.

Rectorul Popa a citit aproape perfect. A și semnat. În consecință, nu e totul pierdut.

Viceprim-ministra Birchall a citit tot textul cu intonație și cu ochii fix în cameră. O fi fost supărată pe Iohannis, Dumnezeu știe.

Însă, Daea m-a impresionat cu adevărat. A citit jurământul cu așa o încărcătură emoțională… Cu așa o căldură. Omul pământului, cu adevărat.

Așa că, degeaba mai face, acum, Iohannis, pe durul, cu țopăielile lui, că iar a pierdut semnalul. Toată lumea se aștepta să dea atac la penalii din guvern. Măcar acum, în ultimul ceas. Da” de unde, nimic, mormânt.

Eu zic că n-a știut care sunt. Sau o fi uitat?